nu, nu prin noapte, spre cate un capat al ei numit in mod aleator zi, ci chiar in noapte, spre centrul ei, spre inima ei, spre pantecul ei instelat.
in interior, in adanc, in mine, printre faldurile mai usoare sau mai grele ale umbrelor. luand ca talisman trei frunze de coca si trei boabe de cafea... pe care am sa le beau cu apa fierbinte, clocotita pe marginea vulcanului. sper sa gasesc locul si momentul potrivit in care sa imi beau ceaiul si cafeaua, pentru ca de la un anumit nivel in jos, umbrele nu mai au buzunare, iar pretiosul talisman s-ar pierde...
primele straturi sunt usor de dat la o parte. ca in joaca, printre multe fuste tiganesti. si tot asa sunt colorate si zdrentuite pe margini. descusute prin parti, si cu marginile atarnand. ok, dezvelirea are aici ceva sarbatoresc, de foc si satra si dansuri imprejur.
poate ca aici am sa ma opresc sa beau... si sa dansez... o vreme.
e riscul mare ca vartejul dansului sa te farmece si sa ramai vesnic invartit intre fuste... indiferent cum s-or numi ele...
cei mai multi nu trec dedesubt. e o teama profunda de intrarea in pesteri, de alunecari de teren, de calatorii fantastice in teritorii de dinaintea erei personale... liane incalcite si paianjeni uriasi... fire si fibre si laturi si lanturi. te poti strecura si printre ele, dar cu mai mare grija decat printre fuste. caci vazul te inseala. l-ai lasat in vartejul focului si aici te asteapta doar fosnete si tipete, si spasme si cutremure, si tacerea umed fierbinte sau uscata si rece de dupa. treptat ramai singur. ceilalti, dintre cei care au parasit si ei dansul au ales fiecare insula lui de nisip miscator sau banchiza, sau pestera, sau varful ascutit de stanca. exista milioane de drumuri, desi o singura calatorie...
te trezesti din cand in cand ca din vis, si realitatea re incheaga partial in jurul tau, astfel incat ceilalti sa nu stie pe unde bantui. uneori, cate ceva din lumea oisnuita atrage atentia in acelasi timp a doi calatori... si acestia se recunosc printr-un fior sau frison frati de umbre...
si aici e o capcana, cei doi pot sa aleaga sa ramana sus, agatandu-se unul de altul, parasind calatoria, ramanand impreuna, ei doi si spaimele lor...pana cand nu vor mai putea suporta si se vor intoarce separat in adancuri pentur a putea reveni la lumina, victoriosi, candva... amandoi sau numai unul...
...
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu