Am fost intotdeauna (adica de niste ani,
de cand l-am descoperit) fascinata de
tarot. In el se afla, la fel ca si in jocul cu margelele de sticla, istoria
trecuta, prezenta si viitoare a sufletului, condensata si concentrata intr-un
pachet de carti de joc. Tot Universul, dincolo de (re)creatie, intrand intr-un
buzunar si rescriindu-si permanent legile si regulile de fiecare data cand iese
de acolo.
Pentru lectura cartilor de tarot exista oamenii
speciali, care vad prin ele si inauntru si in afara. Ei au invatat sa citeasca
intr-un fel aparte, in care frazele se construiesc cu un cuvant pe fatza, altul
pe dos, unul citit din carte, altul din ochi, altul intuit si altul inspirat.
In Sibiu se constuieste acum un spatiu de poveste, cu oameni de poveste citind povesti cu sens din cartile in care fiecare
isi gaseste povestea scrisa, transcrisa, rescrisa si transfigurata. Evident, de
figurile de pe fata lor.
Desigur, astfel de oameni exista dintotdeauna
prin lume, iar cand se intalnesc se recunosc. Doar ca pana acum rar s-au strans
la un loc, pentru ca in sangele lor exista puternic dorul de duca. Si totusi,
unul dintre ei are puterea asta, de a-i strange, de a ne strange la un loc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu